Știrea despre Ovidiu Miculescu este banală, pe undeva. Omul este penal. Restul poveștii despre Miculescu are însă nuanțe legendare. Pentru a începe cu știrea, datele sunt următoarele: actualul director general al Radioului național, șef din vara lui 2012, inițial numit în data de 29 iunie 2010 în funcția de membru al consiliului de administrație, era în situație de incompatibilitate la data numirii sale în CA al SRR.

„El s-ar spăimânta văzând cum a fost să se realizeze pe pământul nostru libertate și lumină”, scria Mihai Eminescu despre Bălcescu în “Timpul”, pe 24 noiembrie 1877. Foarte curând nici pământul invocat de Eminescu nu va mai fi românesc decât cu numele. Cât despre caricatura libertății nici nu mai are sens să vorbim. Pământul este însă o temă majoră deoarece acordul de aderare la UE prevede că de la anul se va liberaliza către străini vânzarea pământului, avuție strategică oferită pe nimic de către” parlamente de păpuşi neroade” – pentru a-l cita tot pe ziaristul Eminescu - care au mătrășit cea mai mare parte a avuției naționale.

Consiliul Național al Audiovizualului este autoritatea de reglementare în domeniul programelor audiovizuale, o instituție publică autonomă aflată sub control parlamentar, al cărei rol ar fi, pe hârtie, „de a asigura o piață a audiovizualului bazată pe libertate de exprimare, pluralism și liberă concurență si în același timp, este instituția care „trebuie să asigure respectarea de către posturile de televiziune și radio a normelor privind informarea corectă, viața privată, demnitatea umană și protecția minorilor”.

Viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu, se află în consiliul de administrație al Băncii Naționale din octombrie 2009. În Legea privind Statutul BNR, intrată în vigoare în iulie 2004, la articolul 34 (Incompatibilități și conflicte de interese) se prevede, printre altele, că membrii consiliului de administrație sunt supuși regimului incompatibilităților și conflictelor de interese prevăzut de lege.

Titlul de mai sus aparţine unui comentator plin de umor al unor postări făcute pe facebook, pe tema manevrelor lui Putin Cel Nevricos la Marea Neagră. Umorul e justificat din mai multe motive. În realitate marea agitaţiune de pe litoral n-a fost decât o ocazie de repausare a lui Putin după o săptămână grea, în care Europa i-a mâncat zilele hotărând să taie şuvoiul cu bani negri albiţi în Cipru de mafia rusă .

Aveam până acum ştiri despre sex la Poliţie, sex la Şcoală, sex la Guvern, sex la Cotroceni, sex la Parchet era tot ce lipsea. Subiectul ar fi de telenovelă, dar din păcate este unul de jurnal de actualităţi.
O duduie uşor trecută, procuroare aspră, amorezata lulea de un armăsar moldovean, infractor şi fost deputat, a pus şeaua pe bidiviu şi l-a călărit până l-a făcut pe săracul infractor să o denunţe la DIICOT.

Zilele acestea a explodat povestea unei uriașe capturi de droguri, în valoare de 60 de milioane de euro, afacere descoperită de poliția franceză, unul dintre cei implicați fiind nici mai mult nici mai puțin decât un personaj din cercul de familie al lui Ion Iliescu, cunoscutul in plan mondial drept criminalul cu mâinile roșii de sânge care a condus cu mâna de fier clanurile  care au devalizat România.

Astazi s-au împlinit 72 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă, localitate de pe valea Siretului, din Bucovina, locul uneia dintre multele și sângeroasele crime abjecte pe care le-a cunoscut pământul României, plin de oasele și sângele martirilor români.

Singurul finanţator privat pe 2012 al Partidului Civic Maghiar este un român, constănţean, care probabil are ambiţia să intre în istorie ca singurul finanţator de seamă al Partidului Civic Maghiar (PCM), formaţiunea înfiinţată pe ruinele Uniunii Civice Maghiare în 2008, şi care militează deschis pentru autonomia Ţinutului Secuiesc. Faptul că singurul finanţator al unei organizaţii secuieşti este un român reprezintă o culme a ridicolului politicii autonomist-iredentiste promovate de formaţiunile maghiare şi secuieşti.

„Nu sunt tâmpit să vină DNA pe urmele mele“ explica Hrebenciuc felul măiestru în care își utiliza el telefonul său magic, care rezolva orice marafeturi, unor ziariști de la Cotidianul, prin 2008. Ziariștii erau interesați de traficul de influența, însă Hrebenciuc nu le-a oferit satisfacție, deoarece chiar așa tâmpit totuși (nu) era.